Siliciul și îmbătrânirea

Esențial:

• prezervă sănătatea țesuturilor cartilagenoase, întârzie îmbătrănirea articulațiilor și a oaselor – ajută la încetinirea procesului de demineralizare a acestora (osteoporoză) prin susținerea capacității de a sintetiza colagenul de către organism

• menține o piele sănătoasă, previne depigmentarea pielii specifică înaintării în vârstă și întârzie subțierea și pierderea elasticității tegumentului prin susținerea procesului de sinteză a colagenului pentru refacerea țesutului dermic.

• prezervă sănătatea țesutului conjunctiv în sistemul musculo-tendinos oferind astfel posibilitatea prelungirii unui mod de viață dinamic și activ care este, în cele din urmă, cea mai importantă cale de întârziere a problemelor care pot apărea odată cu înaintarea în vârstă

• ajută la refacerea matricei extracelulare și țesuturilor organelor încetinind astfel apariția diverselor leziuni și a altor forme de alterare a structurii lor – fibroze, scleroze, necroze, alte fenomene degenerative

––- Explicații –––

De-a lungul vieții, organsimul nostru este într-o stare de transformare continuă, printr-un proces în care toate celulele organismului (cu excepția celor nervoase, unde fenomenul este mult mai lent) mor și sunt sunt înlocuite cu altele noi. În perioada de creștere, când organele se dezvoltă, balanța este favorabilă proceselor de formare. Odată cu terminarea perioadei de dezvoltare terminate, atunci când organismul ajunge la vârsta maturității biologice – situată între 20 și 23 de ani la bărbați (unele surse sustin că și mai târziu) și semnificativ mai timpuriu la sexul feminin – se ajunge la o situație de echilibru, în care ritmul de dispariție este sensibil apropiat de cel de formare al noilor celule. După vârsta de 30 de ani (+/-) tendința se inversează: numărul celulelor nou formate, va fi mai mic decât al celor care mor. Acest proces cumulat în timp se numeste ÎMBĂTRÂNIRE și se manifestă odată cu trecerea anilor printr-un fenomen de alterare progresivă a funcțiilor organelor, fapt care va duce mai târziu la afectarea structurii acestora. Este ceea ce numim un proces degenerativ care determină apariția și evoluția unor simptome și chiar condiții mai mult sau mai puțin patologice specifice bătrâneții – osteoporoza, scăderea tonicității musculare, modificarea posturii, reducerea capacităților motrice – în cele mai fericite cazuri – sau la boli degenerative ce pot provoca suferința și vor necesita asistența personală sau chiar medicală.

Pe lângă factorul ereditar, fenomenul de îmbătrânire poate fi accelerat de factori de mediu – toxicitate, alimentație, mod de viață, diverși agenți patogeni / boli. În funcție de acești factori, organismul fie că îmbătrânește sănătos, firesc, urmând legea universală în biologia tuturor organismelor vii, fie că declară conditii patologice de orice natura, uneori cu manifestări degenerative, simptomele îmbătrânirii se traduc printr-o afectare vizibilă a țesutului conjunctiv colagenos – pielea își pierde elasticitatea, articulațiile se uzează uneori până la incapacitarea persoanei, oasele se rarefiază (osteoporoză) și mușchii se retrag pierzând din volum/masă,  pentru ca în cele din urmă, să se observe alterări ale funcțiilor senzoriale și cognitive, iar în cazurile cele mai grave, leziuni ale organelor. De regulă primele organe afectate, cărora nu le acordăm importanța care se cuvine, sunt cele ale aparatului digestiv – stomacul și în special intestinele. Există chiar și un proverb în medicina tradițională chineză care spune că «moartea intră în noi prin stomac».

În urma măsurătorilor efectuate în laboratoare, se pare că de la o vârstă, capacitatea organismului de a absorbi și utiliza Siliciul din alimente – rata de înnoire sau turnover-ul (se măsoară cantitatea ingerată și cea eliminată prin urină) – scade progresiv, pentru că după vârsta de 45/50 de ani să înceteze definitiv. Acest fenomen se corelează cu modificări în flora microbiană și alterarea funcției digestive, inclusiv schimbări la nivelul țesuturilor intestinale. Problemele digestive conduc la deficiențe de nutriție care pot afecta  țesuturile și funcțiile organelor, lucru care va duce într-un final la apariția dezechilibrelor și declanșarea unor boli, etc. 

Pentru a întârzia procesul de îmbătrânire celulară, curele și terapiile trebuie acompaniate de o suplimentare a elementelor necesare regenerării țesuturilor și care ar trebui să acorde prioritate componentei colagenoase pentru că ea reprezintă suportul fizic de existență a celulelor specifice acestora. Pentru  a stimula sinteza colagenului, organismul are însă nevoie de Siliciu bioactiv, iar de aici situația se complică.  

Fenomenul nu este doar caracteristic bătrâneții; la vârste mai timpurii, dacă activitatea individului – antrenament sportiv intens, muncă fizică epuizantă sau/și cu grad ridicat de specificitate – prezintă riscul uzurii premature a cartilagiilor articulare spre exemplu, atunci va crește și necesarul de Siliciu pentru a susține filiera de sinteză colagenică. În varianta sa de proveniență din alimentația zilnică, aportul nutritiv al unei diete normale va fi  insuficient pentru a satisface nevoile crescute, iar rezultatul degradării/deteriorării componentei colagenoase va duce invariabil la apariția inflamațiilor. În astfel de cazuri, pentru a asigura rația alimentară zilnică, ar fi nevoie de consumul unor cantități imense de alimente specifice în detrimentul altora, ceea ce ar duce inevitabil la tulburări grave, iar pe termen lung la îmbolnăviri. În aceste condiții, suplimentarea dietei apare ca o necesitate, iar Siliciul Organic G5 este singura formulă netoxică capabilă să furnizeze în cantități suficiente și într-o formă imediat asimilabilă/utilizabilă fiziologic necesarul nutritiv cu acest element. Această trăsătură unică și specifică a sa devine cu atât mai importantă cu cât capacitatea de absorbție/asimilare a Siliciului  scade dramatic după vârsta de 40 ani pentru a atinge un prag critic – aproape de zero – după 50 de ani. La unele persoane de sex feminin fenomenul se poate observa mai timpuriu, înainte de chiar instalarea menopauzei pe fondul unor transformări/schimbări hormonale.

În loc de concluzie, vom încheia explicația noastră cu o INVITAȚIE RETORICĂ LA REFLECȚIE (sau poate dar o ipoteză) – Materia uscată din organsimul uman și nu numai, cel al tuturor vertebratelor, este constituit într-o proporție majoră din colagen. Acesta asigură practic suportul fizic de existență și funcționare al tuturor organelor, iar distrugerea sa rimează invariabil cu alterarea funcției și prăbușirea țesuturilor/organelor respective. Mai puțin în cazurile unor afecțiuni sau agresiuni de diverse tipuri, fraza precedentă descrie într-o manieră simplificată însăși mecanismul îmbătrânirii care, până la urmă este boala de care nimeni nu poate scăpa. Ea începe probabil în intestine – cu siguranță unul dintre, dacă nu cel mai greu încercat dintre organe(alături de mușchi – inclusiv cel cardiac – si implicit oase),  fără odihnă aproape, expus tuturor pericolelor – germeni/bacterii neprietenoase, fungi/ciuperci, ameobe, protozoare și alti paraziți precum și substanțe de tot felul – și deci, riscului uzurii fizico-mecanice și bio-chimice provocate de alimente, propriile secreții, infecțiile de tot felul, etc.  De instetine și functia digestivă depind și restul organelor pentru că ele reprezintă poarta de intrare a nutrienților în organism, precum și cea de apărare împotriva elementelor/agenților/substanțelor toxice sau de uzură. Prin urmare orice anomalie sau disfuncție la nivel intestinal/digestiv se va repercuta în sănătatea și buna funcționare a celorlalte organe care  vor fi la rândul lor expuse riscului de agresiune și deci de îmbolnăvire…. Iar instetinele sunt structuri predominant colagenoase. 

În logica organismului – un inginer și economist de geniu  – primele afectate vizibil, dacă nu chiar sacrificate, vor fi organele cu funcțiile vitale „secundare” – este un fel de a spune: pielea, oasele și mușchii… Ultimele două ar putea juca chiar un rol de rezervă de Siliciu utilizabil pentru organism în caz de nevoie sau pe măsură ce asimilarea sa devine din ce în ce mai dificilă, motiv pentru care, am mai spus, sunt probabil și primele organe afectate odată cu trecerea anilor – masa, forța și postura musculară, densitatea osoasă – semnele vizibile sau observabile, cunoscute de noi toți ca fiind marca de „mizerie” a bătrâneților. La fel cum este și cazul Calciului osos, în calitatea sa de rezervă, dar a cărui absorbție depinde la rândul său tot de prezența sau carența aceluiași Siliciu… mai precis a sănătății colagenului din matricea organelor.