Siliciul si imbatranirea

Despre trecerea anilor sau de ce tesutul conjunctiv este principalul indicator al varstei biologice
martie 15, 2018 O. Florea

Esential:

• prezerva sanatatea tesuturilor cartilagenoase, intarzaie imbatranirea articulatiilor si a oaselor – ajuta la incetinirea procesului de demineralizare a acestora (osteoporoza) prin sustinerea capacitatii de sintetiza a colagenelui de catre organsim

• mentine o piele sanatoasa, previne depigmentarea pielii specifica inaintarii in varsta si intarzie subtierea si pierderea elasticitatii tegumentului prin sustinerea procesului de sinteza colagen pentru refacerea tesutului dermic.

• prezerva sanatatea tesutului conjunctiv in sistemul musculo-tendinos oferind astfel psobilitatea prelungirii unui mod de viata dinamic si activ care este in cele din urma cea mai importanta cale de intarziere a problemelor care pot aparea odata cu inaintarea in varsta

• ajuta la refacerea matricei extracelulare si tesuturilor organelor incetinind astfel aparitia diverselor leziuni si alte forme de alterare a structurii lor – fibroze, scleroze, necroze, alte fenomene degenerative

––- Explicatii –––

 
De-a lungul vietii, organsimul nostru este intr-o stare de transformare continua printr-un proces in care toate celulele organismului (cu exceptia celor nervoase unde fenomenul este mult mai lent, dar nu imposibil cum inca considera unii „specialisti”) mor si sunt sunt inlocuite cu altele noi. In perioada de crestere  cand organele se dezvolta, balanta este favorabila preceselor de formare. Odata perioada de dezvoltare  terminata, atunci cand organismul ajunge la varsta maturitatii biologice – situata intre 20 si 23 de ani la barbati (unele surse sustin ca si mai tarziu) si semnificativ mai timpuriu la sexul feminin – se ajunge la o situatie de echilibru aparent in care ritmul de disparitie este sensibil apropiat de cel de formare al noilor celule. Dupa varsta de 30 de ani (+/-) tendinta se inverseaza: numarul celulelor nou formate, va fi mai mic decat al celor care mor. Acest proces cumulat in timp se numeste IMBATRANIRE si se manifesta odata cu trecerea anilor printr-un fenomen de alterare progresiva a functiilor  organelor, fapt care va duce mai tarziu la afectarea structurii  acestora. Este ceea ce numim un proces degenerativ care determina aparitia si evolutia unor simptome si chiar conditii mai mult sau mai putin patologice specifice batranetii – osteoporoza, scaderea tonicitatii musculare, modificarea posturii, reducerea capacitatilor motrice – in cele mai fericite cazuri – sau la boli degenerative ce pot provoca suferinta si vor necesita asistenta personala sau chiar medicala.
Pe langa factorul ereditar, fenomenul de imbatranire poate fi accelerat de factori de mediu – toxicitate, alimentatie, mod de viata, diversi agenti patogeni / boli. In functie de acesti factori organismul fie ca imbatraneste sanatos, fireasc, urmand legea universala in biologia tuturor organismelor vii, fie ca declara conditii patologice de orice natura, uneori cu manifestari degenerative, simptomele imbatranirii se traduc pintr-o afectare vizibila a tesutului conjunctiv colagenos – pielea isi pierde elasticitatea, articulatiile se uzeaza uneori pana la incapacitarea persoanei, oasele se rarefiaza (osteoporoza) si muschii se retrag pierzand din volum/masa,  pentru ca in cele din urma sa se observe alterari ale functiilor senzoriale si cognitive, iar in cazurile cele mai grave leziuni ale organelor. De regula primele organe afectate, carora nu le acordam importanta care se cuvine, sunt cele ale aparatului digestiv – stomacul si in special intestinele. Exista chiar si un proverb in medicina traditionala chineza care spune ca «moartea intra in noi prin stomac».
In urma masuratorilor efectuate in laboratoare se pare ca de la o varsta capacitatea organismului de a absorbi si utiliza Siliciul din alimente – rata de innoire sau turnover-ul (se masoara cantitatea ingerata si cea eliminata prin urina) – scade progresiv, pentru ca dupa varsta de 45/50 de ani sa inceteze definitiv. Acest fenomen se coreleaza cu modificari in flora microbiana si alterarea functiei digestive, inclusiv schimbari la nivelul tesuturilor intestinale. Problemele digestive conduc la deficiente de nutritie care pot afecta  tesuturile si functiile organelor, lucru care va duce intr-un final la aparitia dezechilibrelor si declansarea unor boli, etc. 
Pentru a intarzia procesul de imbatranire celulara , curele si terapiile trebuie acompaniate de o suplimentare a elementelor necesare regenerarii tesuturilor si care ar trebui sa acorde prioritate componentei colagenoase pentru ca ea reprezinta suportul fizic de existenta a celulelor specifice acestora. Pentru  a stimula sinteza colagenului, organismul are insa nevoie de Siliciu bioactiv, iar de aici situatia se complica.  
Fenomenul nu este doar caracteristic batranetii; la varste mai timpurii, daca activitatea individului – antrenament sportiv intens, munca fizica epuizanta sau/si cu grad ridicat de specificitate – prezinta riscul uzurii premature a cartilagiilor articulare spre exemplu, atunci va creste si necesarul de Siliciu pentru a sustine filiera de sinteza colagenica. In varianta sa de provenienta din alimentatia zilnica, aportul nutritiv al unei diete normale va fi  insuficient pentru a satisface nevoile crescute, iar rezultatul degradarii /deteriorarii componentei colagenoase va duce invariabil la aparitia inflamatiilor. In astfel de cazuri, pentru a asigura ratia alimentara zilnica, ar fi nevoie de consumul unor cantitati imense de alimente specifice in detrimentul altora, ceea ce ar duce inevitabil la tulburari grave, iar pe termen lung la imbolnaviri. In aceste conditii suplimentarea dietei apare ca o necesitate, iar Siliciul Organic G5 este singura formula netoxica capabila sa furnizeze in cantitati suficiente si intr-o forma imediat asimilabila/utilizabila fiziologic necesarul nutritiv cu acest element. Aceasta trasatura unica si specifica a sa devine cu atat mai importanta cu cat capacitatea de absortie /asimilare a Siliciului  scade dramatic dupa varsta de 40 ani pentru a atinge un prag critic – aproape de zero – dupa 50 de ani. La unele persoane de sex feminin fenomenul se poate observa mai timpuriu, inainte de chiar istalarea menopauzei pe fondul unor transformari / schimbari hormonale.

In loc de concluzie vom incheia explicatia noastra cu o INVITATIE RETORICA LA REFLECTIE (sau poate dar o ipoteza) – Mateira uscata din organsimul uman si nu numai, cel al tuturor vertbratelor, este constituit intr-o proportie majora din colagen. Acesta asigura practic suportul fizic de existenta si functionare al tuturor organelor , iar distrugerea sa rimeaza invariabil cu alterarea  functiei si prabusirea tesuturilor/organelor respective.. Mai putin in cazurile unor afectiuni sau agresiuni de diverse tipuri, fraza precedenta descrie de intr-o maniera simplificata insasi mecanismul imbatranirii care pana la urma este boala de care niemeni nu poate scapa. Ea incepe probabil in intestine – cu siguranta unul dintre , daca nu cel mai greu incercat dintre organe (alaturi de muschi – inclusiv cel cardiac – si implicit oase),  fara odihna aproape, expus tuturor pericolelor – germeni/bacterii neprietenoase, fungi/ciuperci, ameobe, protozoare si alti paraziti precum si substante de tot felul – si deci riscului uzurii fizico-mecanice si bio-chimice provocate de alimente, propriile secretii, infectiile de tot felul, etc.  De instetine si functia digestiva depind si restul organelor pentru ca ele reprezinta poarta de intrare a nutrientilor in organism, precum si cea de aparare impotriva elementelor/agentilor/substantelor toxice  sau de uzura. Prin urmare orice anomalie sau disfunctie la nivel intestinal/digestiv se va repercuta in sanatatea si buna functionare a celorlalte organe care  vor fi la randul lor expuse riscului de agresiune si deci de imbolnavire…. Iar instetinele sunt structuri predominant colagenoase. 

In logica organismului – un inginer si economist de geniu  – primele afectate vizibil, daca nu chiar sacrificate, vor fi organele cu functiile vitale „secundare” – este un fel de a spune: pielea, oasele si muschii… Ultimele doua ar putea juca chiar un rol de rezerva de Siliciu utilizabil pentru organism  in caz de nevoie sau pe masura ce asimilarea sa devine din ce in ce mai dificila, motiv pentru care , am mai spus, sunt probabil si primele organe afectate odata cu trecerea anilor – masa, forta si postura musculara, densitatea osoasa – semnele vizibile sau observabile, cunoscute de noi toti ca fiind marca de „mizerie” a batranetilor. La fel cum este si cazul Calciului osos, in calitatea sa de rezerva, dar a carui absorbtie depinde la randul sau tot de prezenta sau carenta aceluiasi Siliciu…mai precis a sanatatii colagenului din matricea organelor.

Pana la urma al 3-lea cel mai ambundent element mineral in organismul uman dupa Fier si Zinc, cel mai abundent element mineral in scoarta terestra si in spatiul cosmic, nu poate fi doar o „intamplare”… Sau un mineral rezidual, dupa cum ssustineau pana recent cei mai multi dintre „briliantii” stiintelor bio-medicale… Incredibil cata aroganta… Fiindca in final, noi toti „din praf venim si in praf ne vom intoarce”, iar din spusele astrofizicienilor se pare ca suntem chiar  praf de stele! 😉

O. Florea